In termeni generali, accidentele de munca si bolile profesionale constau in lezarea componentei biologice a factorului uman, in cursul desfasurarii unui process de munca. Fenomenul se poate produce neasteptat, brusc, violent \u2013 cazul accidentelor de munca sau intr- un interval mai mare de timp, prin acumularea in organism a noxelor \u2013 situatia bolilor profesionale.<\/p>\n
Indiferent de natura activitatii, realizarea oricarui process de munca nu poate avea loc in absenta unuia din urmatorii factori: executantul, sarcina de munca ( activitatea pe care trebuie sa o desfasoare executantul pentru atingerea obiectivului propus ), mijloacele de productie ( cladiri, masini, instalatii, materii prime etc. ) si mediul de munca. Pentru ca procesul de sa aiba loc nu este suficienta prezenta acestora. Ele trebuie sa constituie un sistem \u2013 sistemul de munca \u2013 ale carui elemente sa interactioneze si sis a se influenteze reciproc. In cazul ideal, cand interactiunile sunt perfecte, in sensul ca vor conduce la obtinerea produsului sau serviciului dorit, fara ca sa provoace distrugerea sau deteriorarea elementelor neconsumabile, posibilitatea aparitiei incidentelor, inclusiv a accidentelor de munca, precum si a imbolnavirilor profesionale, este theoretic nula.<\/p>\n
Prin urmare, accidentele de munca si bolile profesionale pot fi considerate drept consecinte ale disfunctiilor din interiorul acelui sistem de munca in care omul este executants.<\/p>\n
In limbajul curent, prin termenul de ,,accident\u201d <\/em><\/strong>se desemneaza un eveniment neasteptat, care apare brusc, este imprevizibil si intrerupe desfasurarea normala unei actiuni.<\/p>\n Notiunea de ,,accident de munca\u201d <\/em><\/strong>trebuie circumscrisa unui proces de munca si implica in mod obligatoriu prezenta omului, in calitate de executant.<\/p>\n Concret, accidentul de munca consta in lezarea violenta si brusca a integritatii componentei biologice a factorului uman, avand drept urmare pierderea sau micsorarea capacitatii de munca.<\/p>\n In tara noastra, accidentul de munca este definit <\/em><\/strong>ca fiind ,, vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces\u201d.<\/em><\/p>\n Accidentul, pentru a putea fi calificat ca accident de munca, trebuie deci sa se produca intr-un moment si intr-un loc in care activitatea lucratorului sa se inscrie printre raporturile ce se stabilesc in exercitarea atributiilor prevazute in contractual de munca. Cu alte cuvinte, este esential ca persoana in cauza sa execute o sarcina de munca. Aceasta poate consta in indeplinirea obligatiei principale care decurge din contractual de munca sau a unora secundare ( pregatirea uneltelor pentru lucru, curatarea masinilor si a locului de munca etc. ).<\/p>\n De asemenea, se considera accidente de munca cele produse in urmatoarele imprejurari:<\/p>\n organizat de acestea, la o alta persoana juridical sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;<\/p>\n Elementele accidentului de munca<\/strong><\/p>\n Din definitia data prin lege, rezulta ca, pentru ca un accident oarecare sa poata fi calificat accident de munca, trebuie sa fie intrunite mai multe conditii referitoare la: vatamarea<\/u> violenta a organismului, timpul si locul producerii accidentului si calitatea celui<\/u> accidentat.<\/u><\/em><\/strong><\/p>\n Vatamarea organismului<\/u> <\/em><\/strong>presupune o lezare a integritatii anatomice, conducand la anularea sau diminuarea uneia sau mai multor functii fiziologice.<\/p>\n In cazul accidentului de munca, vatamarea organismului trebuie sa aiba o cauza exterioara, sa fie violent si involuntara. Astfel, un atac de cord survenit in timpul lucrului, dar fara sa fie provocat de un factor extern, legat de procesul de munca nu constituie accident de munca; dimpotriva, in cazul unei congestii cerebrale datorata caldurii excessive de la un anumit loc de munca ne gasim in prezenta unui accident de munca.<\/p>\n Violenta presupune actiunea rapida, brusca a factorului extern asupra organismului. Evenimentul se produce neasteptat, surprinzand victim, care, tocmai datorita timpului scurt in care se petrece, nu , nu poate lua masuri de evitare.<\/p>\n Vatamarea violenta a organismului trebuie sa aiba loc independent de vointa victimei; orice autovatamare, efectuata in mod deliberat ( automutilare, sinucidere etc. ), indiferent de locul si timpul in care a avut loc, nu se considera accident de munca.<\/p>\n In functie de natura factorilor care le provoaca, vatamarile organismului pot fi: mecanice, termice, electrice, prin iradiere sau combinate.<\/p>\n Timpul<\/u> <\/em><\/strong>in care se produce este al doilea element caracteristic accidentului de munca.<\/p>\n Din acest punct de vedere, se incadreaza ca accident de munca vatamarea care are loc:<\/p>\n Locul<\/u> <\/em><\/strong>in care se produce este al treilea element determinant al accidentului de munca.<\/p>\n Pentru ca un accident oarecare sa fie accident de munca, acesta trebuie sa se produca la locul de munca. Sub aspect juridic, prin loc de munca se intelege incinta unitatii respective si punctele de lucru care apartin aceleiasi unitati dar sunt dispersate in alte locuri din aceeasi localitate sau in alte localitati.<\/p>\n Pentru conducatorii mijloacelor de transport si mecanicii agricoli, locul de munca este nu numai incinta unitatii la care sunt incadrati in munca ci si mijlocul de transport pe care lucreaza.<\/p>\n Calitatea victimei<\/u> constituie cel de-al patrulea element caracteristic accidentului de munca. In principiu, se considera accident de munca numai acea situatie in care victim a fost vatamata prin participarea la procesul de munca.<\/p>\n Dispozitiile legale din tara noastra precizeaza, sub acest aspect urmatoarele categorii de persoane: ,,persoana angajata de catre un angajator, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participant la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care efectueaza activitati casnice\u201d.<\/em><\/strong><\/p>\n Accidentul de munca poate provoca victimei incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat dupa eveniment sau la un anumit interval de timp.<\/p>\n Elementul pe baza caruia se face incadrarea intr-una din primele doua categorii de efecte este gradul de reversibilitate al pierderii capacitatii de munca.<\/p>\n Consecinta cea mai putin grava a unui accident de munca o constituie imposibilitatea temporara a victimei de a-si desfasura activitatea ca urmare a tulburarii unei stari functionale ( de cel putin 3 zile calendaristice ).<\/p>\n Aprecierea incapacitatii o face medical si trebuie atestata printr-un certificat. Incapacitatea are character reversibil; prin aplicarea unui tratament adecvat, ea dispare. Totusi, in functie de gravitatea si durata ei, se pot distinge mai multe categorii:<\/p>\n Prin accident soldat cu invaliditate se intelege accidentul ce are ca urmare pierderea unui simt, a unui organ, incetarea functiunii acestuia sau o infirmitate permanenta, fizica sau psihica, daca acestea au dus la pierderea totala sau partial a capacitatii de munca ( confirmata prin decizie de incadrare temporara sau permanenta intr-un grad de invaliditate emisa de organelle medicale in drept.<\/p>\n De remarcat ca nu constituie invaliditate pierderea unui organ sau incetarea functiunii acestuia, daca prin aceasta este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de munca ramanand intacta.<\/p>\n In functie de gradul de afectare a capacitatii de munca exista urmatoarele grade de invaliditate:<\/p>\n Conform criteriilor de clasificare mentionate la incapacitatea temporara de munca, accidentele de munca urmate de invaliditate se apreciaza ca avand consecinte mari ( gradul III ), grave ( gradul II ) si foarte grave ( gradul I ).<\/p>\n Spre deosebire de primele doua situatii, in cazul decesului este afectata nu numai integritatea organismului si capacitatea de munca ci insasi viata.<\/p>\n Prin accident mortal se intelege accidental care cauzeaza decesul imediat sau dupa un interval de timp, daca acesta a fost confirmat in baza unui act medico \u2013 legal, ca urmare a accidentului de munca suferit.<\/p>\n Accidentul mortal este accidental cu consecinta maxima ( cea mai grava).<\/p>\n Clasificarea accidentelor de munca <\/strong>se face astfel:<\/p>\n Dupa numarul persoanelor afectate<\/em><\/strong>, accidentele pot fi:<\/p>\n Dupa urmarile ( efectele ) asupra victimei, accidentele pot fi:<\/p>\n Dupa natura cauzelor directe <\/em><\/strong>care provoaca vatamarea existenta:<\/p>\n Dupa natura leziunilor <\/em><\/strong>provocate asupra organismului, accidentele de munca se impart in:<\/p>\n Dupa locul leziunii<\/em><\/strong>, exista accidente:<\/p>\n Dupa momentul <\/em><\/strong>in care se resimt efectele, accidentele de munca se impart in:<\/p>\n PRINCIPALELE CAUZE ALE PRODUCERII ACCIDENTELOR DE MUNCA<\/p>\n In general, accidentele de munca au cause numeroase si complexe, influentate de toti factorii care intervin in procesul tehnologic: omul, masina, conditiile de munca si de viata ale accidentatului.<\/p>\n Orientativ, ele pot fi grupate, dupa natura lor, in doua mari grupe: tehnice si organizatorice.<\/p>\n aerului, combinata cu o umiditate abundenta, degajari de praf, de pulberi toxice, vibratii, zgomot, radiatii etc. )<\/p>\n La acestea se pot adauga anumite stari ale lucratorului, cum ar fi oboseala fizica, nervoasa, starea afectiva necorespunzatoare etc. , care pot conduce si ele la producerea accidentelor de munca.<\/p>\n O alta departajare utila in stabilirea masurilor se securitate a muncii este cea care imparte cauzele accidentelor in directe si indirect, dupa modul in care participa la vatamarea organismului.<\/p>\n Cauzele directe sut cele care produc efectiv vatamarea; cele indirect conduc la aparitia altor cause, inclusiv a celor directe, datorita carora are loc lezarea organismului uman.<\/p>\n Accidentele mecanice<\/u> <\/em><\/strong>se produc in urma actiunilor fizice vatamatoare ale obiectelor, uneltelor si agregatelor utilizate in procesul de productie si pot avea urmari usoare sau grave, in functie de conditiile in care s-au produs.In mod obisnuit accidentele mecanice pot provoca: zgarieturi, intepaturi, taieturi, lovituri, raniri, luxatii, striviri, fracturi si leziuni interne.<\/p>\n Statisticile arata ca accidentele mecanice sunt printre cele mai frecvente si se produc in toate domeniile de activitate. Ca si la celelalte tipuri de accidente, cele mai importante cauze care le pot provoca sunt de natura tehnica si organizatorica.<\/p>\n Cauzele tehnice <\/em><\/strong>se refera la starea necoresopunzatoare a sculelor sau folosirea neindicata a unor scule pentru anumite lucrari, starea necorespunzatoare a utilajelor sau nedotarea acestora cu dispozitive, cu aparatori de protective sau cu aparate de control si semnalizare.<\/p>\n Cauzele organizatorice <\/em><\/strong>privesc depozitarea necorespunzatoare a materialelor, incrucisari de operatii in fluxul tehnologic, lipsa instructiunilor privind folosirea utilajelor, lipsa indicatoarelor de securitate, lipsa echipamentului de protectie sau utilizarea echipamentului de protective degradat, neadecvat, metode incorecte de lucrusau instruire insuficienta privind metodele de lucru nepericuloase etc.<\/p>\n Conditiile in care se pot produce accidente mecanice sunt diferite dupa cum se poate constata din urmatoarea enumerare succinta:<\/p>\n Accidentele termice<\/u> <\/em><\/strong>se datoreaza actiunii vatamatoare a temperaturii ridicate sau a temperaturii scazute asupra organismului uman.<\/p>\n Formele principale de accidentare termica sunt: arsurile, socul termic sau caloric si degeraturile.<\/p>\n Arsurile <\/em><\/strong>sunt leziuni locale ale tesuturilor produse prin actiunea unei temperaturi ridicate, in urmatoarele conditii:<\/p>\n Socul termic <\/em><\/strong>consta in supraincalzirea generala a corpului, in urma actiunii intense a caldurii din mediul ambiant.<\/p>\n Organismul omenesc, prin mecanismul sau de autoreglare termica isi pastreaza in timpul muncii temperatura constanta de 37 grade Celsius numai intre anumite limite de variatie a temperaturii mediului inconjurator. Daca schimbul de caldura intre organism si mediu este dereglat prin supraincalzire, organismul nu mai reuseste sa \u2013 si mentina echilibrul termic, suferind modificari in functionarea aparatului cardiovascular, a aparatului respirator etc., declansandu-se astfel socul termic.<\/p>\n Insolatia <\/em><\/strong>este socul termic care se produce prin expunerea neprotejata a lucratorilor la razele solare un timp indelungat ( de exemplu lucratorii in constructii etc. ).<\/p>\n Degeraturile sunt accidente care pot avea loc datorita temperaturii scazute, daca procesul tehnologic necesita munca in exterior iarna sau in instalatii frigorifice.<\/p>\n Arsurile, ca si degeraturile, dupa gravitatea lor, pot fi de gradul I, II si III.<\/p>\n Accidentele chimice<\/u> <\/em><\/strong>se produc in urma actiunii vatamatoare a substantelor chimice ( solide, lichide si gazoase ) asupra organismului.<\/p>\n Astfel de accidente se pot produce in toate ramurile industrial in care substantele chimice sunt folosite ca: materii prime de baza sau auxiliare, in procesul tehnologic ( de<\/p>\n exemplu: compusi cu plumb, mangan si clor in industria miniera, chimica si textile ), produse intermediare care apar in cursul fabricatiei ( de exemplu vapori si gaze toxice, oxid de carbon, oxid de azot, hydrogen sulfurat ), produse finite ( aniline, acizi, baze, sarurifabricate in industria chimica ), substante toxice ( pigmenti, solutii de lipit, emanatii din sapaturi in activitatea de constructii ).<\/p>\n Dupa natura actiunilor, substantele vatamatoare pot fi toxice sau iritante ( agresive ). Substantele toxice patrund in organism prin intermediul aparatului respirator, digestiv sau<\/p>\n prin piele, provocand intoxicatii.<\/p>\n Ingerarea <\/em><\/strong>substantelor toxice ( patrunderea prin aparatul digestiv ) poate avea loc in timpul mesei sau fumatului.<\/p>\n Inhalarea <\/em><\/strong>( patrunderea pe caile respiratorii ) gazelor sau a vaporilor toxici ( oxid de carbon, oxid de plumb, clor, bioxid de sulf etc. ) genereaza cele mai periculoase si mai frecvente accidente \u2013 circa 90 % din numarul total de intoxicatii profesionale. Patrunderea substantelor toxice care dizolva grasimile ( solventii organic etc. ), sau a mercurului prin piele produce, de asemenea, intoxicatii.<\/p>\n Intoxicatiile profesionale<\/em><\/strong>, specific unor anumite activitati sau locuri de munca, se pot manifesta in forma acuta sau cronica.<\/p>\n Intoxicatiile acute <\/em><\/strong>se produc cand substanta toxica patrunde in organism intr-un timp scurt, simptomele de otravire manifestandu-se imediat. Intoxicatia acuta profesionala este considerate accident de munca.<\/p>\n Intoxicatiile cronice <\/em><\/strong>au loc daca substanta toxica patrunde in organism in cantitati mici intr-o perioada mai lunga de timp, provocand imbolnaviri profesionale.<\/p>\n Activitatea vatamatoare a substantelor toxice volatile se accentueaza odata cu cresterea temperaturii mediului inconjurator care inlesneste transpiratia si intensificarea circulatiei sangelui. Substantele toxice pulverizate devin mai active cu cat creste gradul de concentratie in aer si umiditatea din spatial de lucru.<\/p>\n Substantele chimice iritante ( solutiile acide sau alkaline, clorul, bromul, fosforul, diverse saruri etc. ) au actiune caustica ( corosiva ), producand arsuri grave ale pielii sau ale ochilor. Gravitatea leziunii depinde de natura, de concentratia substantei precum si de suprafata din corp atinsa. Arsurile chimice sunt considerate accidente de munca.<\/p>\n Accidentele electrice<\/u> <\/em><\/strong>se produc prin actiunea violenta si vatamatoare a curentului electric asupra organismului uman.<\/p>\n Ele se pot imparti in doua mari categorii:<\/p>\n Astfel:<\/p>\n Sunt considerate electrotraumatisme si:<\/p>\n In afara accidentelor mentionate, curentul electric poate produce:<\/p>\n In cazul electrocutarii, curentul electric, strabatand corpul omenesc, actioneaza asupra centrilor nervosi si a muschilor inimii, putand provoca, in cazuri grave, oprirea muschilor respiratorii ( stop respirator), oprirea inimii ( stop cardiac ) si moartea.<\/p>\n Situatia este agravata de faptul ca, spre deosebire de procesele in care utilajele sunt actionate mecanic si unde muncitorul poate sesiza visual sau auditiv iminenta producerii unui accident, reusind uneori sa ia masuri in ultimul moment, in cazul proceselor in care este prezent curentul electric, organelle de simt ale omului sunt incapabile sa sesizeze pericolul. In plus, daca victim nu s-a eliberat in primele fractiuni de secunda, ea nu se mai poate desprinde singura de elemental sub tensiune, din cauza convulsiilor musculare.<\/p>\n Electrocutarea se poate produce atunci cand omul atinge simultan doua puncte care au intre ele o diferenta de potential mai mare de 40 V. Gravitatea accidentului este dependenta de intensitatea curentului care strabate organismul, influentata la randul ei de rezistenta electrica a corpului. Aceasta depinde de starea stratului superficial al pielii ( grosimea stratului, curatenia epidermei etc. ). Daca pielea este uscata si nu prezinta vreo rana, rezistenta electrica este mai mare.<\/p>\n Prin urmare, gravitatea electrocutarii <\/em><\/strong>este determinate de:<\/p>\n Electrocutarile sunt provocate prin atingere directa sau prin atingere indirecta.<\/em><\/strong><\/p>\n Atingerea directa<\/u> <\/em><\/strong>consta in atingerea elementelor metalice neizolate sau cu izolatia defecta ale unei instalatii electrice, aflate in mod normal sub tensiune.<\/p>\n Astfel de situatii apar la:<\/p>\n Atingerea indirecta consta in atingerea unor elemente metalice ale instalatiilor, elemente<\/p>\n care nu fac parte din circuitul electric si deci care, in mod normal, nu trebuie sa fie sub tensiune, dar care, datorita deteriorarii izolatiei, au intrat accidental sub tensiune.<\/p>\n Electrocutarile prin atingere indirect se pot produce in urmatoarele imprejurari:<\/p>\n Principalele cauze <\/em><\/strong>ale accidentelor prin atingere directa sunt urmatoarele:<\/p>\n COMUNICAREA SI CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA<\/p>\n Legislatia in vigoare prevede obligativitatea comunicarii, cercetarii si evidentei tuturor accidentelor de munca. Atat pentru conducerile unitatilor, cat si pentru salariati, exista, in acest domeniu reglementari exprese.<\/p>\n Orice lucrator care a luat cunostinta de producerea unui accident este obligat sa instiinteze, de indata<\/strong>, conducatorul procesului de munca. La randul lui, acesta trebuie sa aduca evenimentul la cunostinta conducatorului unitatii care va lua masuri pentru comunicarea evenimentului catre Inspectoratul Teritorial de Munca pe raza caruia isi are sediul.<\/p>\n O alta obligatie a conducatorului unitatii si a procesului de munca este de a lua toate masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt care a rezultat ca urmare a producerii accidentelor.<\/p>\n Se admit exceptii atunci cand mentinerea starii respective ar prezenta un pericol pentru producerea altor accidente, ar periclita viata sau sanatatea accidentatilor sau securitatea<\/p>\n unitatii. In aceste cazuri este necesar sa se intocmeasca schite sau forografii ale locului unde s- a produs accidental, care sa reflecte conditiile si consecintele evenimentului.<\/p>\n Cercetarea accidentelor de munca <\/em><\/strong>se face imediat dupa comunicarea lor si are ca scop stabilirea:<\/p>\n Cercetarea accidentelor de munca urmate de incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice se face de catre o comisie desemnata de catre conducatorul unitatii la care s-a produs evenimentul, comisie din care nu pot sa faca parte persoane care aveau obligatia de a organiza, controla si conduce procesul de munca la locul unde a avut loc accidental.<\/p>\n Cercetarea accidentului de munca cu incapacitate temporara de munca trebuie sa se finalizeze in maxim 5 zile lucratoare, cu exceptia cazurilor in care sunt necesare expertize, cand termenul poate fi prelungit.<\/p>\n Cercetarea accidentelor de munca colective, a accidentelor de munca soldate cu invaliditate evident sau confirmata sau deces, a cazurilor de persoane date disparute, a incidentor periculoase se efectueaza de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca pe raza carora s-au produs evenimentele respective.<\/p>\n Accidentele colective generate de unele evenimente deosebite, cum ar fi avariile si exploziile se cerceteaza de catre Inspectia Muncii.<\/p>\n In scopul clarificarii tuturor aspectelor semnificative ale evenimentului, persoanele desemnate sa efectueze cercetarea trebuie sa ia declaratii victimei, atunci cand este posibil, martorilor de la locul de munca sau oricaror alte persoane care pot da informatii utile, sa verifice fisa individuala de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, sa stabileasca prevederile legale incalcate, sa stabileasca masuri pentru prevenirea producerii, pe viitor, a altor evenimente similar etc.<\/p>\n\n
\n
\n
\n
Incapacitatea temporara de munca<\/u><\/h4>\n
\n
Invaliditatea<\/u><\/h4>\n
\n
Decesul<\/u><\/h4>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Cauze tehnice:<\/u><\/h4>\n
\n
Cauze organizatorice:<\/u><\/h4>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n